Atelier de creaţie!
...
- I. Ninge!
- II. Ningeee! ...într-o veselie!
- III. Ningeee! ...într-o veselie! ...şi zice mama, ia şi tu, mă Ylie, lopata şi mătura şî dă în ocol şî pe scărie! Ea, mama-biata, nu ştie că mie-mi place neaua dreaptă, curată, fără urme şi pată, ca o fecioară de imaculată!
- IV. Ningeee! ...într-o veselie! ...şi zice mama, ia şi tu, mă Ylie, lopata şi mătura şî dă în ocol şî pe scărie! Ea, mama-biata, nu ştie că mie-mi place neaua dreaptă, curată, fără urme şi pată, ca o fecioară de imaculată! Programul A(pă). L(emne). F(oc). e gata îndată: dop de gheaţă la fântână, baxuri ca geru în stânjenul de lemne, sobiţa-i mai rece ca frigideru...
- V. Ningeee! ...într-o veselie! ...şi zice mama, ia şi tu, mă Ylie, lopata şi mătura şî dă în ocol şî pe scărie! Ea, mama-biata, nu ştie că mie-mi place neaua dreaptă, curată, fără urme şi pată, ca o fecioară de imaculată! Programul A(pă). L(emne). F(oc). e gata îndată: dop de gheaţă la fântână, baxuri ca geru în stânjenul de lemne, sobiţa-i mai rece ca frigideru ...au degerat degetele lui Condeieru!
- IV. Ningeee! ...într-o veselie! ...şi zice mama, ia şi tu, mă Ylie, lopata şi mătura şî dă în ocol şî pe scărie! Ea, mama-biata, nu ştie că mie-mi place neaua dreaptă, curată, fără urme şi pată, ca o fecioară de imaculată! Programul A(pă). L(emne). F(oc). e gata îlndată: dop de gheaţă la fântână, baxuri ca geru în stânjenul de lemne, sobiţa-i mai rece ca frigideru...
- III. Ningeee! ...într-o veselie! ...şi zice mama, ia şi tu, mă Ylie, lopata şi mătura şî dă în ocol şî pe scărie! Ea, mama-biata, nu ştie că mie-mi place neaua dreaptă, curată, fără urme şi pată, ca o fecioară de imaculată!
- II. Ningeee! ...într-o veselie!
- I. Ninge!
...
25 01. 2014
Te miri cum din nimic, din trei puncte, câţiva fulgi se alcătuieşte o construcţie, un igloo rece cu cărămizi de sare din ocnă pe care frigul verbelor le tencuieşte bocnă, iar în silabele coperişului se bat (la maşina de scris?!), cuiuţe din conjuncţii, semne de punctuaţie şi câte-o interjecţie!
Apoi, când ţi-e mai drag şi ajungi în cele patru iatacuri din Inima - Cuore - unui copil - castelul de cleştar se prăbuşeşte în vai ş-amar de îndată ce nimeni nu-l mai locuieşte şi citeşte, nici o prinţesă nu mai lăcrimează stele din turn, nimeni nu mai lustruieşte pragul de marmură cu întrebări filosofice despre trecere, orice casă se pustieşte dacă nu-i un suflet care să-i ţină de urât, să deschidă duios ferestrele, să trântească retorice uşi ...nu mai este Calavalerul Ylie, să zgârâie pe pereţi de var cu pintenii de păpădie şi peniţa din sabie cuvinte de cretă şi cărbune.
Ce mai rămâne? Casa mea de iarnă de aici, pe care urci şi cobori cu ochii până la etajul cinci e un Turn Babel în miniatură! De îndată ce în/semnele se şterg sub febrele neştiinţei, necredinţei şi neputinţei Casa Literelor se dărâmă! Cum din trei puncte, câţiva fulgi nimic n-o să rămână! Cât de greu se în/zideşte cuvântul într-o mănăstire, cât e de uşor să demolezi cărămizile din Credinţă şi Iubire cu intoleranţă şi duşmănie. Şi, nu e ciudat că palatele construite din materiale "solide", preafabricate se surpă, se dărâmă, pe când cele create din gânduri, idei, cuvinte, percepte, pilde vor să rămână! Un Zid al Cărţilor de Înţelepciune, o Bibliotecă din Alexandria unde nu se vor mai arde cărţile pe rug, care vor fi vizibile şi citibile, nu doar de pe lună!
Un text mai vechi pe care l-am re-construit ş-am încercat să-i dau un bine-nţeles! Mulţi dintre prietenii mei ştiu cât este de greu e să zideşti o poveste, (în piatră, pânză, lut, caiet de caligrafie), pentru/că acolo, asemeni lui Manole, trebuie să zideşti o bucăţică, dacă nu, (uneori, aşa cum a făcut Meşterul!), toată Inima şi Iubirea ta! Stau cu coatele pe masa şi ochii-n goliştea iernii. E inutil, draga mea, Ană! La scurgerea de azi a lumii, totul pare o fadă tencuială.
04.02.2023
|
