Ce caută biodiversitatea în Pădurea Verde?!
Mugurarii înfofoliţi în pieptăraşe roşcate scutură nuielele înlăcrimate din creştetul stejarilor. Cad din cerul verde o ploaie de ghiulele - ghinzi. Botgroşii sparg cu ciocănelele din cioc sâmburii de cireş-sălbatic. Gaiţe scormonesc prin covoarele de frunze mirositoare după alune şi jir. Ciocănitori bălţate au poposit pe carpenii răsuciţi de povara anilor, cele mici pe vărful ramurilor ciugulesc ciorchinii de amenţi, la etajul doi, ciocănitorile de stejar sormonesc prin ramurile îmblănite cu muşchi şi licheni după omizi grase de gândaci - croitori, iar la parter ciocănitorile mari forează sub coajă după omizi şi cormani de rădaşcă. La poale o verdoaică răvăşeşte preşul de frunze şi ţărână după furnici, râme şi alte delicatese! Pe – un ciung de arţar saltă pe-o scăriţă de iască o negroaică, iar pe coaja ridată a fagului de alături o cojoaică desenează spirale şi ghirlande. Şiclenii telegrafiază sonor în aerul limpede şi răcoros; ti-ti-tiiit, ti-ti-tiiit! Sub o buturugă cu o rădăcină rămasă afară ca o mână uscată, licăresc doi ochi de broască rugoasă brună. în scorbura unui molid trosnit de furtună a cuibărit un huhurez mic; la poala arborelui se văd pene şi grămăjoare de ingluvii. Presuri se rotesc în stol auriu ca să înşele privirea uliului păsărar! Cocoşarii scobesc merele pădureţe şi perele rămase până la dulcele cocean. Un cârd de sturzi de vâsc sârlâie prin ceaţă. Un roiaş de scatii s-atârnă printre crenguţe legănate şi conuleţele de arinaşi din marginea pârâului. Prin coroniţe arămite de soc, păducel şi sălcuţe scârţâie piţigoi albaştri şi din cei graşi.
Printre frunze ruginite de zmeur, ori încă verzi de podbal, pătlangină, ferigi mai zbârnâie câţiva fluturi-păuni zdrenţuiţi, vărzari albi şi galbeni, albine încetinite, bondari ramoliţi. Cum îndrăznesc urzica cea albă, salvia, ori nalba să-şi mai ridice florile? Printre alte urzici pleoştite de brumă, furnici şi păianjeni. Pe lângă buturugi topite-n pământ au ieşit bucheţele de ghebe mieroase. Seminţe aripate de frasin, paraşute argintate de păpădii ning printre crengi tremurate de plopi. Pe-o buturugă, ultime fire de trifoi norocos! Până n-ajunge frigul la os! Fructe de toate vârstele, aur de hamei îmbrăţişat pe tulpini de sălcii şi frasin, frunze daurite de paltin fain luminate, planete minuscule de prumbar şi măceş din care curge mierea verii, câte-o elice gălbănuie, câte-o margaretă supărăcioasă şi şuie, umbre de furnici pe frunze de cruşân, puf de căpriţe tragopogon, învârtejite din pricina rotaţiei pământului, frunze de pojarniţă arse de pojarul brumii, ghebe de pucioasă pe altarul unei cioate, un firicel de salvie, păhărele scofâlcite de morcov sălbatic, tristeţi florale, câte-o supărare; bate lumina de apus şî brumează parcă aripile cocoşarilor ce s-agită în roi mare pe sus!
Nb, Pădurea Verde este un organism viu care se mişcă, se dezvoltă, progresează, învaţă, un angrenaj subtil şi fin între ciuperci, insecte, amfibieni şi reptile, păsări, mamifere. Pădurea nu trebuie privită doar de la înălţimea ochilor, ea are înălţime până la verdele cer şi adâncime până la inimile albastră ale marilor fluvii. Fără pădure şi apă, Terra ar fi devenit un deşert selenar! Pădurea este o ţesătură, o întreţesătură între straturi subterane, covoare vegetale, straturi arboricole, vene şi artere de păsări şi mamifere, pânze de nori şi ploi! Din păcate în această relaţie şi ecuaţie a vieţii, singurul intrus este OMUL!
înv. Moş Ylie
|
