Cosăceii de la Cluj...
...Au sărit cu mic, cu mare la a Roua Muntelui, adunare! Căldură toropitoare pentru cosaşii săltăreţi şi lăcustele săritoare prin ierburile tunse de coasă şi arse de soare. Stăm pe scăunele de muşchi moale, văleu, atenţie la furnici şi viespi bâznâitoare! Adastăm pe sub umbre de molizi, umbrele răcoroase de captalan, ne spălăm pe faţă cu apă rece şi curată. Apoi ne domolim guriţa cu socată mentolată şi burtica cu păpică minunată! O voce înaltă ne învăluie ca un grai îngeresc. Elena ne cântă dintr-un suflet înflorit! Ne vine greu să plecăm şi trimitem încă de la poartă bezele şi salutări de bună re-vedere! Moş Ylie mai adună cuvinte şi fire de trifoi cu patru foi în Caietul de vară. Mai avem şi pentru voi câte-o pagină albă de goală!
|
