Cosmos alb
De la morile Iernii mi-am adus zăpadă făinoasă, omăt de zahăr tos, sare grunjoasă din saltea groasă de nea, colb de cretă peste tâmple reci, praf de lună şi nisip d-argint peste pământ. Căsuţă mea doarme învelită-n poleială, din turnul de fildeş ca dintr-un horn iese fum de smoală, prin ocoală se presară pudră de diamante, pe cer se desfăşoară pulbere de stele dar, tu, ce eşti, ce cauşi printre ele?!
|
