Dulăpiorul cu Sphingidae
Sphingidae este o familie de molii (ordinul Lepidoptera), cunoscute şi ca molii şoim sau molii sfinx. Include aproximativ 1450 de specii. Cei mai mulţi reprezentanţi se găsesc la tropice, dar în general speciile sunt răspândite în aproape în toate regiunile. Mărimea lor este moderată până la mare şi se deosebesc faţă de alte molii prin abilitatea de a zbura repede şi continuu. Se caracterizează prin forma corpului, a aripilor şi a antenelor. Au corpul gros, cu abdomenul ascuţit la capăt. Aripile sunt lungi, înguste şi ascuţite la vârf, mai ales cele anterioare, care sunt cu mult mai lungi decât cele posterioare. În repaus ţin aripile strânse ca un acoperiş de casă. Antenele sunt fusiforme, cu trei muchii. Trompa este, în general, foarte lungă, la unele specii este redusă. Speciile sunt în marea lor majoritate crepusculare şi tote foarte bune zburătoare. Sug nectarul din flori zburând pe loc, fără să se aşeze pe floare. Au larve caracteristice, care sunt netede, nepăroase, cu culori vii. Cele mai multe au un spin ca un corn pe al 8-lea segment abdominal, dorsal. Picioarele toracice sunt mici, dar pedesspuriile sunt puternice. Pupa se formează în frunzar sau în pământ şi, de regulă, are un apendice ventral, detaşat de corp (viitoarea trompă a fluturelui). Familia Sphingidae este împărţită în trei subfamilii:
Macroglossinae
Smerinthinae
Sphinginae
Lista speciilor din Munţii Rodnei
Acherontia atropos (Linnaeus, 1758)
Agrius convolvuli (Linnaeus, 1758)
Deilephila elpenor (Linnaeus, 1758)
Deilephila porcellus (Linnaeus, 1758)
Hemaris tityus (Linnaeus, 1758)
Hyles euphorbiae (Linnaeus, 1758)
Laothoe populi (Linnaeus, 1758)
Macroglossum stellatarum (Linnaeus, 1758)
Mimas tiliae (Linnaeus, 1758)
Sphinx ligustri (Linnaeus, 1758)
Sphinx pinastri (Linnaeus, 1758)
1. Acherontia atropos - Denumirea Cap-de-mort se referă de obicei la una dintre cele trei specii (A. atropos, A. styx şi A. lachesis) de molii din genul Acherontia. Poate fi găsit în Orientul Mijlociu şi în regiunea mediteraneană, dar şi în nordul şi sudul Marii Britanii ca urmare a iernilor blânde din ultimii ani, această molie poate fi distinsă cu uşurinţă datorită desenului galben-brun în forma de craniu de pe partea dorsală a toracelui - observat, mai bine zis găsit o singură dată, mumificat într-un stup în vara anului 2020!
2. Agrius convolvuli - sfinxul volburii. Observaţii anuale, relativ frecvente în nopţile calde de vară, pe la miezul nopţii. Un adevărat bombardier nocturn! Mai nou este re-botezat, Herse convolvuli - Sfinxul unicorn. Cea mai târzie observaţie a cestui inorog nocturne, Anieş, Bn, 09.09.21. M-am dumirit când m-am documentat şi am aflat că a doua generaţie apare din august până în octombrie.
3. Deilephila elpenor - Sfinxul elefant, le Grand Sphinx de la Vigne. Observat şi fotografiat, ca şi ruda sa apropiată, Deilephila porcellus, le Petit Sphinx de la Vigne din 2019 până-n 2022. Omidă ajunge până la 8 cm. şi impresionează prin partea anterioară care seaman cu un rât de purcel, de unde, probabil şi numele de Grand-Pouceau!
4. Deilephila porcellus, Micul Sfinx al Viei, care trăieşte de altfel pe sânzâiene, un fel de purceluş roz zburător, de unde şi numele Petit-Porceau, (din latinescul porcellus, diminutiv din porcus, porc).
5. Hemaris tityus, Sfinxul-Bondar este bivoltin, un fluture nocturn care este foarte activ, (contrar altor sfingide) în mai, iunie şi august. Observat o singură dată în luna mai, 2018 pe flori de liliac. Planta gazdă este ţintaura de câmp, (Knautia arvensis). Specia nu este notată în lista sfingidelor din Monografia PNMR!
6. Hyles euphorbiae - Sfinxul euforbiei sau Porumbacul, specie rară pentru zonă. Trei observaţii pentru zonă! Omidă în culori avertizatoare pe specii de Laptele-cucului! Nu este trecut în lista monografică a Parcului! Fratele lui (aproape) geamăn, Hyles galii vieţuieşte în sud! Amândoi sunt migratori!
7. Laothoe populi, Sfinxul-Plopului, un sfingid superb, observat aproape în fiecare din seria celor 6 ani. O remarcă! Prins o singură dată în timpul zilei în focus foto în august, 2020 pe scoarţă de plop.
8. Macroglossum stellatarum - Molia Colibri sau Fluturele - Coadă de porumbel! Zboară în timpul zilei, repede ca săgeata din floare-n floare pentru a suge nectarul florilor în zbor staţionar, ca un colibri cu trompa sa foarte lungă! Fiind excepţionali zburători, aceşti fluturi migrează din sudul Europei. Observat în fiecare an în timpul zilei sau în amurg pe flori de regina nopţii, salvie şi căldăruşă! Îmi amintesc cu drag, cum, observând această specie, şcolerii mei, mă întrebau dacă în zona noastră sunt păsări colibrii! Uite, că există! Uite, cum se leagă lucrurile şi fluturii devin (prin nume şi obiceiuri) păsări şi invers!
9. Mimas tiliae, aşa cum îi spune şi numele latinesc - Sfinxul teiului! Anvergura aripilor de 60-80 mm. Culoarea poate varia de la verzui la cărămiziu. Zburător rapid, femela depune ouăle pe tei şi alte foioase! Observat în fiecare vară din mai până-n iunie, uneori (apropos de schimbări climatice), chiar şi în august, septembrie!
10. Sphinx ligustri - de la Ligustrum vulgare, lemnul câinesc, planta gazdă! Specie "vânjoasă" cu anvergura aripilor de 80-100 mm. tipic pentru omizile acestei specii - dar şi a altor specii din această familie este poziţia de sfinx (de unde şi denumirea) în poziţie de repaus sau apărare. Specie relative rară, observată în 2020 şi 2022, care poate fi uşor confundată cu Agrius convolvuli - sfinxul volburii! Desenul aripilor este însă foarte diferit!
11. Sphinx pinastri, Sfinxul-pinului, specie în premieră, august, 2022, aşa cum bănuiam, omida se dezvoltă pe specii de conifere, iar fluturele adult caută flori de caprifoi.
Nb. Numele familiei vine de la poziţia de SFINX pe care o adoptă omizile atunci când sunt atacate de prădători! Despre fiecare din aceste specii în sertarele următoare! Apopos de lista PNMR! În tabelul de la pagina 249/250 sunt notate două specii pe care eu, nu le-am descoperit! Încă! Smerinthus ocellata şi Daphnis nerii! Dar, aş vrea cu toată dragostea mea pentru fluturii din viaţa mea!
|
