Expo La Veranda pe poarta şurii!
Am scos si io artistul din mine şi l-am trimis cu imaginaţia la plimbare... În pauzele de grădinărit, plivit, stropit... m-am copilărit! Mă joc cu pietricele, creioane ronţăite de şcolerii mei pe care nu am cum să-i uit, mă re/creez cu pensule şi pastile colore de la Vasile.
Am reciclat astfel lădiţe de lemn şi carton, placaj, calendare vechi, tabloaşe cam Kitsch pe care le-am re/valorificat aşa pentru distracţie. Tot timpul pe care l-am pictat am şi dansat aşa că să nu vă speriaţi de unele tuşe cam duuuseee!
Mâine voi desena pruncul din mine care se ridica pe vârful degetelor grăsuţe cu nasul lipit de pervaz ca să văd... TATA... când vine!
Aducea acasă colţul de pâine neagră, bucăţica de slană, felia de brânză şi ceapa purtată prin colbul şi bolovanii din cariera Poienii ...ca să gustăm şi noi din truda şi sudoarea lumii. Da! Îmi amintesc şi acum gustul acestor bucate minunate!
Şi când doream să aduc sare, mă oprea, ţinându-mă de mână! Şi scotea din buzunarul de la inimă o cutiuţă cu lacrimi! În celălalt buzunar avea mărunţiş de pietricele. De atunci oriunde mă poartă gândul şi pasul caut o pietricică pentru temelia Inimii mele. Poate n-aş avea roci să înalţ o piramidă, dar mi-ar ajunge pentru cinci trepte!!! Vă aştept în primul vichend din octombrie cu câteva tablori în poală, da ...vă rog să nu veniţi cu mâna goală. Deocamdată singurul prieten venit la vernisaj e motanul Gufy care priveşte expoziţia din hambar ca mâţa-n calendar! Haideţi, veniţi, inima mea e plină, luaţi tot ce poftiţi!
|
