Noiembriele din mine-le!
Domnu' Novembre nu e nici pe departe atât de sărac şi jalnic, cum vă vine vouă-a crede. E verde şi
băţos, ca mine. Mai are clorofilă-n vene! Un umăr acoperit cu frunzare, iar celălalt, stâng, înnegrit
de coaja nucilor putrede, un ochi albastru, sănătos, celălalt, drept e aburos, cu albeaţă. Genunchii-i ,
ca şi mie, tremură de povara artritei, şalele-mi scârţâie, vârfurile degetelor îs urzicate, tâmplele mi-
s înspicate cu argint, dar inima bate sănătos. Sunt fudul, îs fălos, cât timp nu m-atinge frigul la os şi
sărăcia în buzunare. Spre sfârşitul zilelor sale, obrazul drept al moşului Nove, devine uşor cadaveric!
Aşa că fac riduri afunde între sprâncene, ajung molâu, ca un om de plastilină! Ce-o fi să vină, să vină!
|
