Raport despre podbal
Arthur - A înflorit tussilago?!!!
Yves - Daaa frate, câteva firicele pe-un răzvor însorit!
Arthur - "Cu o floare nu se face primăvară" dar, cu atâtea cazi pe gânduri!!!
Yves - Nu-ţi face griji, se vor închide, vor îngheţa şi se vor trezi prin martie. Un somnic criogenic!!!
Arthur - Da, în cântec de măcăleandru şi sub pudra revărsată de amenţi de alun, asta după ce mătăsarii vor fi digerat demult ultima bacă din zonă!!!
Yves - Da, pe la început de martie, când vom descânta pentru agerimea văzului, făcând cruciuliţe peste pleoape, "florile să-nfloară, ochii să nu te doară"!
N:B: Ehehei, asta era pe vremea lui Decebal! Acum se cam schimbă afacerile cu podbal!
Podbalul (Tussilago farfara) este o plantă medicinală din familia Asteraceae. Popular mai este numit brusturel, cenuşoară, limba vecinei, guşa găinii. Era apreciată încă din antichitate pentru calitatea de a "alunga tusea". Frunzele de podbal au proprietăţi emoliente, tonice, antispastice, secretolitice şi antiinflamatoare, fapt pentru care sunt utilizate în fitoterapie. Eu folosesc rădăcina din care prepar un sirop dulce-amărui.
Le nom commun vient de la ressemblance supposée de la forme de la feuille avec le pied d'un poulain. C'est une traduction du XVIe siècle du nom latin médiéval pes pulli, qui signifie "pied de poulain". D'autres noms communs incluent la plante de tash, le pied d'âne, le pied de taureau, l'anthoide (vieil anglais), le farfara, le pied de poulain, le pied de poulain et le pied de cheval. Numele comun vine de la presupusa asemănare cu copita de căluţ; într-o traducere din secolul XVI cuvântul medieval "pes pulli" - este tradus - "copită de mânz". Alte nume francofone ca şi la noi, (ţăranul român a fost un botanist amator inventiv!) includ expresii uneori hazoase: la plante de tash, le pied d'ââne, le pied de taureau, le farfara, le pied de poulain, le pied de cheval; în traducere aproximativă: călcâiul broaştei, piciorul măgarului sau taurului, făinuţă, piciorul mânzului sau căluţului.
Tussilago farfara! În latină cuvântul « tussilago » este contracție cuvintelor « tussis » care înseamnă tuse și « agere » care semnifică a alunga. Pe de altă parte originea denumirii « farfara » nu este foarte clară. Se pare că provine de la numele latinesc al unei specii de plop având frunze asemănătoare cu podbalul sau al unui termen derivat din « farina », făină, cuvânt care face referinţă la prezenţa pufului alb ce înveleşte tulpiniţele şi frunzele.
Le tussilage possède aussi deux autres noms, celui de « pas-d'âne » en raison de la forme de ses feuilles qui ressemblent aux empreintes d'un sabot d'âne et « Le fils avant le père » parce qu'il fleurit avant que ses feuilles ne poussent. şi în franceză, planta are nume « vulgare » interesante şi chiar, (ca şi în româneşte), umoristice. « Pas-d'âne » - "Potcoava măgăruşului" din cauza frunzelor care imita urma de copită, şi « Le fils avant le père » - "Copiii înaintea părintelui" pentru că, mai întâi ies florile, apoi frunzele.
Brusturelul - acest nume românesc vine de la asemenarea frunzei cu cele ale brusturelui de apă - captalanului, doar că nu ajunge la dimensiunile impresionante (cât un parapleu!) ale acestuia. Alte nume: cenuşoară - se referă la culoarea verde-gri-argintie a frunzei pe revers, iar limba vecinei şi guşa găinii vizează probabil culoare galben - Van Gogh a florilor!
Le tussilage pas-d'âne - Copita măgăruşului şi Podbal!? Ciudate similitudini!? Probabil ca şi numele franţuzesc al plantei, care derivă din latină şi numele românesc vine de la asemănarea frunzei cu urma copitei de măgăruş! În zona nordică a Maramureşului am notat şi forma « potval » şi/sau « pocvar », forme uşor scâlcite ale cuvântului « potcovar », aluzie din nou la forma de potcoavă frunzelor.
Aşadar, "a la fin" şi prin urmare ...ca din întâmplare să nu uităm nici de sarmale!
Dex.
paraplèu = umbrelă; din fr. parapluie - care parează/opreşte ploaia.
|
