Spoială de septembrie
Septembrie aurar?! Care, mă, bulan?! Septembrie spoitor mai degrabă, mîh, măh, pişicher mare, un amărât de tablagiu, un afurisit de tinichigiu, zice că bate frunzele cu aur, da el, săracu' nici argint n-are, ce să mai zic de platină, ia, p-işi-pi-acolo câte-o fârâmă de-aramă, care-i mai curând alamă, câte-o spoială de cositor, câte-un cui de rugină! Aşa meseriaş la şhe să vină?! Aaaah, e cazangiu?! Atunci, asta e altă poveste! Să vină fiecare de adastă, da' fără nevastă!
|
