Verzi şî uscate
- Eram un motan nebun printre frunze de cătuşnică-n firimiţe, printre Miţe şî mâţe.
- Firimitura de tristeţe ca un fulg pe-o plită încinsă s-a stins, când umbra sărutului tău m-a ajuns şi atins...
- Şi dintr-o dată... aşa mi-a venit un duh al citirii ş-al regăsirii...
- Stând moş pe un buştean, înconjurat de gunoaiele grădinii, mizeriile lumii şî-n cosmosul furtunii am văzut ridicându-se deasupra Lunii, în câteva minute un fir verde de mătasă.
- Părinte doctora mă doare porţiunea aceea scurtă de burlan care leagă capul de trunchi!
- Măi, Fratre Mai, caraghios, ca-n snoava aia a lui Păcală, când călare, când pe jos, ba rece-umbros, ba răcoros-luminos, ba călduţ-păcătos?!
- Lăstunii! Cât i-am dorit, cât i-am aşteptat din primele zile ale lunii ori de sus, din pragul galben al Lunii, şi cum, acum, îi privesc cu uşoară indiferenţă. Aşa-s oamenii! Toţi sau doar unii?!
- Minunile zilei de azi vor rămâne şi mâine, şi veşnic în amintire...
- Hai ...zîua se deschide...
|
Verzi şî uscate
|
|
